Ioan 15:5

"Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce mult rod, caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic"



Cine se cauta pe sine insusi,

se pierde.



Cine se compara ,

va fi nemultumit.



Cine pretinde,

va fi trecut cu vederea.



Cine invidiaza,

va fi evitat.



Cine se bazeaza pe lucruri

trecatoare, pleaca gol.





DAR:



Cine da,

primeste.



Cine se smereste,

va fi inaltat.



Cine este recunoscator,

culege multumire.



Cine iarta jignirile,

afla libertatea.



Cine isi da grijile lui DUMNEZEU,

devine relaxat.



Cine se bazeaza pe DOMNUL,

traieste minuni.



Cine iubeste,

ramane in lumina.

Suport pentru pixuri

Am realizat ceva util din origami .....un suport pentru pixuri....asta a iesit

Am invatat si eu sa fac trandafiri din panglica....va arat ce a iesit:D

Fluturasi....fluturasi

Iov 9:10

El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar

Am citit versetul asta si cand am ajuns la sfarsitul lui mi-a atras atentia expresia pe care, cu totii, am auzit-o "fara numar". De obicei expresia asta e folosita cand e vorba de bani....si m-am gandit ce minunat Dumnezeu avem....El nu numai ca ne da tot ce avem nevoie la momentul potrivit insa face MINUNI FARA NUMAR....va dati seama ce inseamna asta? Sa ai incredere in Dumnezeu si sa vezi minuni fara numar. Acolo unde crezi ca nu se mai poate face nimic sa vina Dumnezeu si sa lucreze. Cand crezi ca toate se darama in jurul tau sa vina Dumnezeu si sa cladeasca. Cand crezi ca nu mai e nici o scapare sa vina Dumnezeu sa deschida usa.

Si atunci ma intreb nu se merita sa ne incredem in acest Dumnezeu al minunilor fara numar? Va las pe fiecare dintre voi sa decideti.

Dinara

Drumul sperantelor spulberate…

Au iesit din Ierusalim dezamagiti….Aveau inainte 11 kilometri de mers pe jos, o distanta parca menita sa cuprinda in ea reluarea tuturor evenimentelor din aceste zile tulburi. Vorbeau intre ei despre ceea ce putea fi si nu a fost. Despre ceea ce au voit sa vada si nu au vazut. Intrebarile ce si le puneau unul altuia erau intrebari fara raspuns.



Li s-a alaturat un alt trecator. Parea ca nu cunoaste nimic din cele intamplate. Cleopa ii spune lui Isus despre Isus. “Noi trageam nadejde… Noi credeam ca el ne va izbavi de romani. Noi asteptam altceva de la El, nu sa moara pe cruce, rastignit de mai marii nostrii…Unii zic ca nu mai e in mormant. Suntem tristi, nu mai stim ce sa credem. Sperantele noastre s-au schimbat in dezamagiri crunte…”



Incepe El sa le vorbeasca… Drumul spre Emaus parca s-a scurtat. Vorbirea Lui e ceva aparte. Le spune despre adevaratul plan al Lui Isus din Nazaret. Despre prorociile ce le stiau pe de rost dar nu le credeau….



“Oh, ce pacat ca ne apropiem de Emaus… Dar poate totusi va intra in casa cu noi… Poate isi va continua vorbirea si la cina.”



A inceput partasia de la masa. Atitudinea lui, vorbirea Lui parca le era cunoscuta… Trebuie ca L-au mai intalnit undeva… Impartirea painii, binecuvantarea rostita de El parca au mai intalnit-o undeva in viata…. Ah, e Isusss!! E viu !!!



Au trantit usa, au lasat mancarea pe masa si drumul inapoi la Ierusalim l-au parcurs in fuga. In Emaus nu se sta fara Isus. Aveau o veste noua pentru cei ramasi in Ierusalim: Isus e viu !



Doamne, am parasit Ierusalimul si am plecat spre Emaus dezamagiti pentru ca ce speram noi nu s-a intamplat. Am crezut ca daca suntem ucenicii tai, viata de pe pamant va fi fara grijuri, fara probleme, fara romani. Am crezut ca cel mai important e sa ne scapi de necazuri si sa ne dai o viata de huzur. Dar iti multumim ca in drumul dezamagirilor noastre, Te-ai aratat si ne-ai spus de faptul ca esti Viu. Ca invierea Ta e punctul cel mai insemnat atat pentru viata asta cat si pentru cea viitoare. Doamne, e seara lumii…Vino si cineaza cu noi dar vrem o cina prelungita. Vrem o partasie in care sa vedem cum vezi Tu, nu cum vrem noi. In care Tu sa frangi painea si noi sa ramanem uimiti ca mainile care o frang au in ele semnele cuielor. Sa inghitim printre lacrimi hrana ce ne-o dai Tu. Sa Te iubim. Pentru ca Tu ne-ai iubit intai...



Cristos a Inviat!

A-NVIAT PENTRU TOŢI...

A-nviat pentru toţi Fiul Jertfei,

A ieşit din sinistrul mormânt.

Să răsune, din nou, imnul slavei

Pe bătrânul, spinosul pământ!

A ieşit să arate viaţa

Ce-a vrut s-o suprime Pilat,

Să pună Lumină în suflet,

Să vindece duhul ingrat.



Nici o fiinţă nu e lăsată

Înafara divinului plan

A-nviat pentru toţi să ne cheme

În cerescul, eternul Liman

Cine-nţelege taina-nvierii

Şi răspunde vocii de Sus

Se lansează pe calea ce duce

În Ţara ce n-are apus.



Planeta era-n rătăcire

Din himeră făceau dumnezeu

Speranţa fiinţei umane

Zăcea în lanţul cel greu

Dar când piatra a fost prăvălită
Să iasă, în slavă, Hristos

O eră de har începuse

Pentru orice om păcătos.



Cine să-L ţină în beznă

Pe Cel pe nedrept chinuit?

Puterea infernului piere

Când vrea Creatorul slăvit

Cuvântul Lui a spart stânca,

Braţul Lui a ajuns în abis

Să-L scoată pe Omul durerii

În lumea nevoii trimis,



L-a-nviat să prezinte planetei

Perspectiva cereştii Lumini

Să arate la toţi că iubirea

Poate purta cununa de spini

Doar o inimă poate-nţelege

Un act cum altul n-a fost

Când un Rege ucis de mulţime

A-nvins moartea cu greu-i cost.



A-nviat pentru toţi să cunoaştem

Stări ce-n lumea de humă nu-s

S-avem părtăşii cu-mpăratul

Cum în Cartea Vieţii e spus

Iar El, Cel jertfit pentru oameni

Şi azi ne inundă cu har,

Ne-ajută să-nţelegem o taină

Ce-şi are izvoru-n calvar.



E viu pentru toţi Salvatorul

E-n noi şi cu noi ne-ncetat

Trăi-vom plenar ÎNVIEREA

Slujindu-L pe Mielul jungheat

Nimic nu ne poate abate
Din calea trasată de El

Legământul făcut cu Mesia

E consfinţit prin eternul inel...



Să răsune din nou simfonia,

Prin care-L cinstim pe Cel viu

Ne-a scos din groapa pierzării,

Din traiul grozav de pustiu

Pulsează în noi Duhul vieţii,

Şi undele crezului sfânt

Cunoaştem secretul frum’seţii,

Şi ştim ce-i dincol’ de mormânt

Crucea-i ascultarea

Dar eu, măgarul......

de Ulrike Schild


Scuzați-mă, sunt cu gura plină. Dar tocmai am primit fân proaspăt și, desigur, trebuie mai întâi să-l gust. Aș fi măgar dacă nu aș face-o. Dar ce prostii spun! Sunt măgar. Și încă unul foarte renumit. Ce poate să-l facă pe un măgar renumit? – vă întrebați.



Corect: toți măgarii sunt la fel. Zi de zi cară poverile oamenilor – nu prea au de ce să fie mândri. Cu toate acestea – uneori mă întreb dacă chiar nu contează pentru cine te spetești în halul acesta. Căci odată a călărit Cineva pe spinarea mea și asta a contat cu adevărat. Pe spinarea mea au mai călărit mulți, dar......



Deci, mă aflam cu mânzul meu în grajd, fără să bănuiesc nimic. De lângă ieslea mea puteam să văd foarte bine drumul care duce la Ierusalim. Deodată, spre noi s-au îndreptat doi oameni. Bărbați pe care nu-i mai văzusem niciodată. Tocmai mă gândeam ce caută aștia doi aici. Chiar în clipa aceea ne-au luat cu ei. Nimeni nu ne-a spus unde mergem. De ce ne-a luat? Nu ne-a întrebat dacă vrem, la urma urmei, să mergem cu ei.



De obicei sunt cam încăpățânat. Deși nu din răutate sau din vreun alt motiv, numai așa, încăpățânat – păi da, asta face parte din natura mea.... La urma urmei, nu pot oamenii să facă ce vor cu noi, măgarii. Însă în ciuda întrebărilor și a curiozității ce avea să ni se întâmple, nu mi-a fost frică. Nu știu nici eu cum de nu mi-a fost frică! Am fost răpiți, cum s-ar spune - și totuși mă simțeam bine!



Și am avut dreptate să mă simt așa. Pe mine, un măgar lipsit de importanță, sau – ca să fiu mai exact – o măgăriță lipsită de importanță, tocmai pe mine m-a ales EL. Și atunci am putut să-L slujesc. Deci, pentru Omul acesta mi-a făcut plăcere să-mi ofer spinarea.



Deși pe drum spre Ierusalim mă întreb tot timpul de ce a trimis Isus tocmai după mine. Un cal, o trăsură, o caleașcă – astea ar fi fost mai potrivite pentru un Rege. Dar mie, măgarului, mie mi s-a permis să fac ceva pentru El!



De ce vă povestesc asta? Ei bine, poate ca să-i încurajez pe cei care cred că seamănă puțin cu neamul meu.