Dinara

Drumul sperantelor spulberate…

Au iesit din Ierusalim dezamagiti….Aveau inainte 11 kilometri de mers pe jos, o distanta parca menita sa cuprinda in ea reluarea tuturor evenimentelor din aceste zile tulburi. Vorbeau intre ei despre ceea ce putea fi si nu a fost. Despre ceea ce au voit sa vada si nu au vazut. Intrebarile ce si le puneau unul altuia erau intrebari fara raspuns.



Li s-a alaturat un alt trecator. Parea ca nu cunoaste nimic din cele intamplate. Cleopa ii spune lui Isus despre Isus. “Noi trageam nadejde… Noi credeam ca el ne va izbavi de romani. Noi asteptam altceva de la El, nu sa moara pe cruce, rastignit de mai marii nostrii…Unii zic ca nu mai e in mormant. Suntem tristi, nu mai stim ce sa credem. Sperantele noastre s-au schimbat in dezamagiri crunte…”



Incepe El sa le vorbeasca… Drumul spre Emaus parca s-a scurtat. Vorbirea Lui e ceva aparte. Le spune despre adevaratul plan al Lui Isus din Nazaret. Despre prorociile ce le stiau pe de rost dar nu le credeau….



“Oh, ce pacat ca ne apropiem de Emaus… Dar poate totusi va intra in casa cu noi… Poate isi va continua vorbirea si la cina.”



A inceput partasia de la masa. Atitudinea lui, vorbirea Lui parca le era cunoscuta… Trebuie ca L-au mai intalnit undeva… Impartirea painii, binecuvantarea rostita de El parca au mai intalnit-o undeva in viata…. Ah, e Isusss!! E viu !!!



Au trantit usa, au lasat mancarea pe masa si drumul inapoi la Ierusalim l-au parcurs in fuga. In Emaus nu se sta fara Isus. Aveau o veste noua pentru cei ramasi in Ierusalim: Isus e viu !



Doamne, am parasit Ierusalimul si am plecat spre Emaus dezamagiti pentru ca ce speram noi nu s-a intamplat. Am crezut ca daca suntem ucenicii tai, viata de pe pamant va fi fara grijuri, fara probleme, fara romani. Am crezut ca cel mai important e sa ne scapi de necazuri si sa ne dai o viata de huzur. Dar iti multumim ca in drumul dezamagirilor noastre, Te-ai aratat si ne-ai spus de faptul ca esti Viu. Ca invierea Ta e punctul cel mai insemnat atat pentru viata asta cat si pentru cea viitoare. Doamne, e seara lumii…Vino si cineaza cu noi dar vrem o cina prelungita. Vrem o partasie in care sa vedem cum vezi Tu, nu cum vrem noi. In care Tu sa frangi painea si noi sa ramanem uimiti ca mainile care o frang au in ele semnele cuielor. Sa inghitim printre lacrimi hrana ce ne-o dai Tu. Sa Te iubim. Pentru ca Tu ne-ai iubit intai...



Cristos a Inviat!

A-NVIAT PENTRU TOŢI...

A-nviat pentru toţi Fiul Jertfei,

A ieşit din sinistrul mormânt.

Să răsune, din nou, imnul slavei

Pe bătrânul, spinosul pământ!

A ieşit să arate viaţa

Ce-a vrut s-o suprime Pilat,

Să pună Lumină în suflet,

Să vindece duhul ingrat.



Nici o fiinţă nu e lăsată

Înafara divinului plan

A-nviat pentru toţi să ne cheme

În cerescul, eternul Liman

Cine-nţelege taina-nvierii

Şi răspunde vocii de Sus

Se lansează pe calea ce duce

În Ţara ce n-are apus.



Planeta era-n rătăcire

Din himeră făceau dumnezeu

Speranţa fiinţei umane

Zăcea în lanţul cel greu

Dar când piatra a fost prăvălită
Să iasă, în slavă, Hristos

O eră de har începuse

Pentru orice om păcătos.



Cine să-L ţină în beznă

Pe Cel pe nedrept chinuit?

Puterea infernului piere

Când vrea Creatorul slăvit

Cuvântul Lui a spart stânca,

Braţul Lui a ajuns în abis

Să-L scoată pe Omul durerii

În lumea nevoii trimis,



L-a-nviat să prezinte planetei

Perspectiva cereştii Lumini

Să arate la toţi că iubirea

Poate purta cununa de spini

Doar o inimă poate-nţelege

Un act cum altul n-a fost

Când un Rege ucis de mulţime

A-nvins moartea cu greu-i cost.



A-nviat pentru toţi să cunoaştem

Stări ce-n lumea de humă nu-s

S-avem părtăşii cu-mpăratul

Cum în Cartea Vieţii e spus

Iar El, Cel jertfit pentru oameni

Şi azi ne inundă cu har,

Ne-ajută să-nţelegem o taină

Ce-şi are izvoru-n calvar.



E viu pentru toţi Salvatorul

E-n noi şi cu noi ne-ncetat

Trăi-vom plenar ÎNVIEREA

Slujindu-L pe Mielul jungheat

Nimic nu ne poate abate
Din calea trasată de El

Legământul făcut cu Mesia

E consfinţit prin eternul inel...



Să răsune din nou simfonia,

Prin care-L cinstim pe Cel viu

Ne-a scos din groapa pierzării,

Din traiul grozav de pustiu

Pulsează în noi Duhul vieţii,

Şi undele crezului sfânt

Cunoaştem secretul frum’seţii,

Şi ştim ce-i dincol’ de mormânt

Crucea-i ascultarea

Dar eu, măgarul......

de Ulrike Schild


Scuzați-mă, sunt cu gura plină. Dar tocmai am primit fân proaspăt și, desigur, trebuie mai întâi să-l gust. Aș fi măgar dacă nu aș face-o. Dar ce prostii spun! Sunt măgar. Și încă unul foarte renumit. Ce poate să-l facă pe un măgar renumit? – vă întrebați.



Corect: toți măgarii sunt la fel. Zi de zi cară poverile oamenilor – nu prea au de ce să fie mândri. Cu toate acestea – uneori mă întreb dacă chiar nu contează pentru cine te spetești în halul acesta. Căci odată a călărit Cineva pe spinarea mea și asta a contat cu adevărat. Pe spinarea mea au mai călărit mulți, dar......



Deci, mă aflam cu mânzul meu în grajd, fără să bănuiesc nimic. De lângă ieslea mea puteam să văd foarte bine drumul care duce la Ierusalim. Deodată, spre noi s-au îndreptat doi oameni. Bărbați pe care nu-i mai văzusem niciodată. Tocmai mă gândeam ce caută aștia doi aici. Chiar în clipa aceea ne-au luat cu ei. Nimeni nu ne-a spus unde mergem. De ce ne-a luat? Nu ne-a întrebat dacă vrem, la urma urmei, să mergem cu ei.



De obicei sunt cam încăpățânat. Deși nu din răutate sau din vreun alt motiv, numai așa, încăpățânat – păi da, asta face parte din natura mea.... La urma urmei, nu pot oamenii să facă ce vor cu noi, măgarii. Însă în ciuda întrebărilor și a curiozității ce avea să ni se întâmple, nu mi-a fost frică. Nu știu nici eu cum de nu mi-a fost frică! Am fost răpiți, cum s-ar spune - și totuși mă simțeam bine!



Și am avut dreptate să mă simt așa. Pe mine, un măgar lipsit de importanță, sau – ca să fiu mai exact – o măgăriță lipsită de importanță, tocmai pe mine m-a ales EL. Și atunci am putut să-L slujesc. Deci, pentru Omul acesta mi-a făcut plăcere să-mi ofer spinarea.



Deși pe drum spre Ierusalim mă întreb tot timpul de ce a trimis Isus tocmai după mine. Un cal, o trăsură, o caleașcă – astea ar fi fost mai potrivite pentru un Rege. Dar mie, măgarului, mie mi s-a permis să fac ceva pentru El!



De ce vă povestesc asta? Ei bine, poate ca să-i încurajez pe cei care cred că seamănă puțin cu neamul meu.

pregatiri

Sa va arat ce am gatit azi pregatindu-ma pt sarbatoarea floriilor :)

Aaaa....sa va dau si reteta nu? :P

sucul si coaja de la 1 lamaie-50 g unt gras-100 g zahar pudra150 g fulgi de cocos

Preparare: Punem intr-un vas sucul si coaja de lamaie,untul si zaharul pudra si batem cu mixerul. Incorporam 100 g fulgi de cocos si dam intregul amestec la frigider pentru 1 h. Cu mainile umede formam bilute cam 30 bucati,le tavalim prin restul fulgilor de cocos si dam la rece.

Si am mai facut si crema de suhaida cu care am umplut niste foi de napolitane

Va dau reteta si de la crema de suhaida

250 gr zahar300 gr margarina sau unt 4 lg cacao 4 lg cafea fiarta 2 oua
--------------------------------------------------------------------------------
se fierbe 15-20 min dupa ce s-a topit untul , la racire se pun 2 oua , galbenusurile si albusurile batute spuma

E sarbatoare la Florii - Petru Dugulescu

E sarbatoare la Florii-

Cum n-a mai fost vreodata,

Caci Cel prezis de profetii,

Azi în Sion se-arata.



Smerit, cu chipul Sau senin,

Înconjurat de gloate,

Isus, calare pe asin,

Coboara spre cetate.



În maini, cu crengi de palmier,

Îi ies multimi în cale;

Rasuna al Iudeii cer,

De cant si osanele.



Rasuna coruri de copii,

Multimea se tot strânge,

E sarbatoare la Florii,

Dar împaratul plange:



“Ierusalim, Ierusalim,

Ce mi-ai respins iubirea

Si darul pacii cel sublim-

Îti plang nenorocirea.



Dusmanii vor împrejmui

Tot zidul tau cu schele,

Iar pentru mame si copii

Veni-vor vremuri grele”.



El hotareste iar o zi

Azi, cat se poate spune,

Pe printul pacii-l poti primi

Nu amana pe maine.

Pasarele....pasarele

In urma cu cateva zile stand in bucatarie si trebaluind am vazut o pasarica pe fereastra mea. M-am gandit hai sa ii dau putina mancare....asa ca am sfaramat putina paine. Dupa ceva vreme pasarica a venit si a mancat...vazand ca vine sa manance i-am dat si in ziua urmatoare...cand deodata o aud cantand mai aparte si mi-am dat seama ca le chema si pe altele sa manance. Asta mi-a adus aminte de versetele din Biblie in care se spune ca Dzeu se ingrijeste de pasarile cerului....uite prin feliuta mea de paina Dl s-a ingrijit de ele....si daca El se ingrijeste de pasari cu atat mai mult nu se va ingriji de noi? Cred ca singurul lucru ce ne ramane este sa ne incredem in El!

Şiria

Numai asa putea ajunge Şiria in ziare si la radio

inghetata

Ce am preagatit pentru azi la desert.....avand in vedere ca a venit o caldura "nebuna" m-am ganidt ca numa bine ar merge o inghetata si ca sa fie rapid gata am facut-o din praf pt inghe si am mai adaugat stafide inmuiate in esenta de rom la cea de ciocolata si fulgi de ciocolata la cea de vanilie....am pus un strat de inghe cu cioco si unul de vanilie si am pus-o la congelator. Iata ce a iesit:

Vasti - o femeie a principiilor

Probabil nu prea mulţi ştiu cine e Vasti. Este un personaj biblic foarte puţin studiat sau mai deloc. Totuşi aş vrea să privim la această femeie care a avut principii clare pe care nu le-a încălcat. Povestea acestei femei este relatată in capitolul 1 al cărţii Estera.

În cartea “Oameni mari din Vechiul Testament”, Iosif Ţon spune despre Vasti: “Împărăteasa aceasta e de admirat. Ea a pierdut o coroana de împărăteasă pentru a-şi păstra demnitatea ei de femeie.”

Era totul inclus, concediu gratuit pentru toţi invitaţii împăratului Ahaşveroş care domnea peste 127 ţinuturi. Biblia spune că în al 3-lea an al domniei lui a dat un ospăţ căpeteniilor altor ţinuturi, mai marii şi capii ţinuturilor lui şi ai celorlalţi împăraţi. Nu era nimeni obligat să bea, dar băutura era din belşug. Nici o cheltuială nu era implicată pentru musafiri. Şi acesta nu era un sfârşit de săptămână!!! Ci o petrecere care a ţinut 6 luni! Invitaţii au fost poftiţi să viziteze împrejurimile, monumentele, sculpturile şi bogăţia stralucită a împăraţiei lui.

Cultura în acele timpuri cerea ca femeile să nu fie văzute decât de către eunucii care aveau în grijă odăile femeilor şi de soţii lor când se căsătoreau; în rest nici un alt bărbat nu avea voie sa vadă o femeie decât îmbrăcată şi cu faţa acoperită să i se vadă doar ochii. Conform exegeţilor, Vasti era o prinţesă babiloneană. Traducerea făcută de părintele Scheil a Culegerii de legi asiriene de pe tăbliţele găsite cu ocazia săpăturilor germane la Qalat Shergat, vechiul sit al Asurului, capitala Asiriei, a completat golul. Cea mai mare parte din aceste legi se referă la femeie. Din ele am aflat că obiceiul oriental de a purta voal exista în Asiria pe la anul 1100 Î.H., epocă la care au fost redactate tăbliţele acestea. Femeia nobilă şi femeia măritată trebuiau să poarte voal când ieşeau din casă, şi acest obicei era considerat un privilegiu al lor, servitoarele şi prostituatele nepurtând voal. lată un fragment dintrun articol al legii asiriene care se referă la purtarea voalului: 41.“Femeile măritate... care ies în stradă, să aibă capul acoperit de voal; fetele oamenilor liberi... vor purta voal...; ele vor avea voal ziua pe stradă... “

Versetul 9 spune că şi împărăteasa Vasti a dat un ospăţ femeilor, presupunem celor din anturajul ei şi a celor care veniseră cu soţii, deci ospeţele aveau loc separat. La sfârşitul celor 6 luni, împăratul, a deschis porţile grădinii şi o petrecere de o săptămână pentru toţi cei care erau în Susa, oamenii de rând.
La sfârşitul celor şapte zile împăratul s-a hotărât să o pună la expoziţie pe împărăteasa Vasti, să arate că el este cel mai fericit bărbat, dintre cei prezenţi, datorită frumuseţii împărătesei.

Nu putem presupune că ea ar fi trebuit să poarte cele mai modeste haine din garderoba ei şi să se înfaţişeze acoperită, ar fi fost fără rost, ci din contră. Şi ......Vasti a refuzat!

Acesta a fost un lucru foarte neaşteptat ca răspuns la instrucţiunile soţului, dar ea era prinţesă, din familie regală şi işi cunoştea valoarea, şi frumuseţea ei fizică era doar pentru admiraţia şi ochii soţului ei nu pentru toată lumea. În alte circumstanţe expunerea frumuseţii ei era de negândit, deoarece nici un barbat în afară de eunuci şi soţ n-o văzuse vreodată descoperită. Nu ar fi putut să dovedească frumuseţea ei dacă ar fi adus-o acoperită cum era obiceiul de a fi îmbrăcate femeile. Ea ştia că dacă soţul ei n-ar fi fost sub influenţa mâncării şi a băuturii nu i-ar fi cerut sub nici o formă aşa ceva. (Verset 10).

Ştia de asemeni că dacă ar fi dat curs dorinţei împăratului ar fi adus ruşine asupra casei regale şi nici o femeie care ar fi vazută de nenumaraţi bărbaţi n-ar mai fi fost respectată şi cu atât mai puţin soţul ar mai fi respectat-o, dar se pare că în mândria lui şi în mintea lui ameţită de băutură, împăratului nu-i mai păsa de principiile şi regulile vremii. Împărăteasa era prinsă între două alternative şi nici una dintre situaţii nu era una de victorie. În ambele alternative ea şi familia ei aveau să fie sub ruşine, dar ea a ales soluţia cea mai onorabilă şi şi-a refuzat soţul. Ce mi se pare mai extraordinar e însuşi faptul că indiferent ce ar fi ales ea să facă: să se arate musafirilor sau să ignore cerinţele împăratului; ar fi dus la exact aceleaşi consecinţe - fapt care trebuia să se întâmple ca Dumnezeu să îşi poată împlini planul de salvare a evreilor. E extraordinar să vezi că deşi ai mai multe opţiuni, ai de fapt o singură direcţie pe care a stabilit-o Dumnezeu şi pe care o vei urma într-un fel sau altul.

Pentru că împăratul nu gândea limpede în acele momente nu a vazut în refuzul împărătesei Vasti un act de înţelepciune şi a devenit plin de mânie. (Verset 12).
Fiind deja prea departe cu mândria şi mânia pentru a mai decide singur, împăratul a ascultat sfaturile celor din anturaj şi a consilierilor lui de a o alunga pe împărăteasă sub diferite motive de nesupunere şi mai tarziu a înlocuit-o cu Estera.

În consecinţă, Vasti a fost o femeie cu principii care a refuzat să îşi renege aceste principii chiar cu riscul pierderii statutului regal.

Şi cu toate că împăratul şi sfătuitorii lui erau orbiţi, ea de fapt a fost un strălucitor exemplu de împărăteasă a unui imperiu. Cu siguranţă ea a fost o femeie emancipată, cu o gândire independentă, cu principii şi cu un puternic caracter. Oricât a costat-o, ea a acţionat cum a crezut ea că este bine. Vasti era o femeie religioasă ca de altfel toţi din acele zile, şi ca parte a familiei regale trebuie că se închina zeilor timpurilor şi cu toate astea putem recunoaşte câte ceva din ceea ce Dumnezeu a pus în fiecare, principii sănătoase.

Cartea Estera este în acelaşi timp povestea Esterei ca şi a Vastei. Probabil că mulţi dintre cei de la ospăţ au apreciat acţiunea împărătesei dar nu au avut curajul ei de a sta ferm pe poziţie pentru principiile personale. Vasti a trebuit să se încreadă în instinctele personale pentru decizia pe care a trebuit s-o ia.



De meditat:

Ai fost vreodată nevoită să iei decizii în care să fie implicate principiile creştine? Ai fost în stare să iei deciziile corecte? Dacă da, cum te-ai restabilit după costul implicat? Dacă nu, ai găsit iertarea pe care Dumnezeu vrea ca tu să o ai? Mai ştii sau ai mai citit despre alte femei credincioase sau necredincioase în care ai putut vedea câte ceva din imaginea lui Dumnezeu? Ce ai învăţat de la ele?

io